Infecţiile urinare, un mare pericol.

Una din cel mai des întâlnite afecţiuni la femei, infecţiile urinare sunt generate de acţiunea unor microorganisme asupra mucoasei aparatului urinar, fiind localizate fie în tractul urinar inferior: uretrite (infecţia la nivelul uretrei) şi cistite (infecţii la nivelul mucoasei vezicii urinare) fie la nivelul tractului urinar superior: pielite, pielonefrite, glomerulonefrite (infecţii la nivelul rinichilor).

Cauzele apariţiei infecţiilor urinare 

 - microorganismele patogene, şi dintre acestea, de departe cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli (mai mult de 60 % din infecţiile urinare sunt generate de E. Coli). Alte microorganisme implicate sunt Proteus, Klebsiela, Piocianic, Streptococus, Stafilococus.

 - cauze favorizante: litiază renală, refluxul vezico-ureteral, infecţiile genitale, obstacole în calea eliminării urinii (tumori compresive, hipertrofia de prostată la bărbaţi), constituţia anatomică  a uretrei la femei (această este mai scurtă decât la bărbaţi - acest lucru favorizând apariţia infecţiilor urinare, mai frecvent, la femei), afecţiunile colonului, constipaţia cronică, expunerea excesivă la frig.

 - să nu uităm de cauzele psiho-emoţionale implicate în apariţia infecţiilor urinare, dintre acestea: mânia, ostilitatea, atitudinea conflictuală faţă de oamenii cu care venim în contact, lipsa armoniei în relaţiile cu cei din jur, în general cu mediul exterior nouă, toate acestea reprezintă emoţii negative care nesoluţionate în timp şi nesublimate prin atitudini pozitive de tolerantă, iubire, armonie şi încredere în ceilalţi, fac să apăra şi să se întreţină infecţiile urinare acute ori cronice, deseori foarte rezistente la tratamentul medicamentos.

Cum se manifestă infecţiile urinare

Apariţia senzaţiei de usturime sau durere la micţiune, este adesea primul simptom al unei infecţii urinare. Durerea suprapubiana (în dreptul vezicii urinare), urmată apoi de eliminarea de urină tulbure, uneori chiar cu sânge, dureri lombare, febră, asociată cu greaţă şi vărsături.

 Dintre acestea, ultimele simptome ne avertizează că infecţia a depăşit stadiul unei simple infecţii ale tractului urinar inferior şi s-a propagat ascendent pe căile urinare spre rinichi, caz în care infecţia este gravă şi poate genera complicatti renale ce merg uneori până la compromiterea totală a funcţiei renale - dacă afecţiunea este neglijată .

Ce trebuie să facem

- încă de la primele simptome apărute (senzaţia de usturime la micţiune, urinarile dese şi repetate, apariţia falsei senzaţii de a urină (tenesme vezicale), trebuie să mergem la medic.

- este necesar să realizăm o examinare a urinii care se numeşte urocultură, prin care putem depista ce tip de germeni sunt implicaţi în apariţia infecţiei urinare, şi care ne ajută să stabilim la ce tip de antibiotic sunt sensibili acei germeni, prin efectuarea antibiogramei.

 - pentru pacienţii cu infecţii urinare repetate sunt necesare investigaţii suplimentare (radiografia renală simplă, echografia renală, urografia), pentru a stabili cauzele care întreţin infecţia urinară la acele persoane.

Ce complicaţii pot apare

În cazul în care infecţiile urinare "joase" nu sunt tratate corespunzător, pot determină apariţia infecţiilor urinare ascendenţe sau "înalte" cum este pielonefrită, afecţiune ce duce la afectarea gravă a ţesutului renal. De aceea chiar şi banalele cistite trebuie tratate cu mare seriozitate.

Cum se tratează infecţiile urinare

În primul rând, trebuie să ştim că  tratamentul trebuie să fie stabilit de medic. Orice administrare de medicamente, în special antibiotice, fără recomandare medicală, poate duce la apariţia rezistenţei la antibiotice a germenului respectiv, făcând şi mai dificilă tratarea unei eventuale recidive.

Medicul poate prescrie un tratament alopat sau naturist, în funcţie de gravitatea simptomatologiei persoanei respective.

- În cazul tratamentului alopat, se pot utiliza: medicamente antiinflamatorii, dezinfectante urinare, analgezice şi chiar antibiotice (în funcţie de antibiogramă) dacă medicul decide această.

- Tratamentul naturist se bazează pe administrarea remediilor din plante medicinale,  pe lângă acestea creşterea diurezei, precum şi băile calde de şezut ocupă un loc important.

- Nu este deloc de neglijat tratamentul preventiv al infecţiilor urinare, în cadrul acestuia, consumul zilnic de 2 litri de lichide (preferabil apă plată), regimul alimentar bazat pe consumul crescut de legume şi fructe, evitarea frigului şi a umezelii excesive, purtarea de îmbrăcăminte adecvată, putând fi de un real folos în prevenirea bolii.

- Rezolvarea conflictelor psiho-emoţionale, eliminarea lor, prin stabilirea de relaţii armonioase cu mediul exterior noua, înlăturarea ranchiunei, fricii, intoleranţei şi înlocuirea cu atitudini sănătoase de iubire, înţelegere, de înglobare armonioasă a mediului, pot duce la o reală vindecare a infecţiilor urinare, în special cele recidivante şi rezistente la tratament.

Să vedem câteva din remediile naturiste utilizate în terapia infecţiilor urinare

- în primul rând uleiurile volatile cu acţiune antibacteriană certă: ulei de cimbru (câte 2-3 picături de 3 ori pe zi într-o linguriţă cu miere), uleiul de ienupăr, uleiul de tee-tree, dau rezultate foarte bune.

- plante cu efect antiinfecţios: frunze de afin, merişor, strugurii ursului, cimbru, cimbrişor.

 - dezinfectante urinare şi antiinflamatorii: mugurii de plop, coajă de sălcie, afin, mugurii de pin, ienupăr.

- plante diuretice: pir, coadă calului, cozi de cireşe, mătase de porumb, zămoşiţă.

Acestea se pot lua fie ca macerate, încălzite, fie pulberi ţinute sublingual şi apoi înghiţite cu apă plată, fie extracte alcoolice, în proporţiile stabilite de medicul fitoterapeut.

Să nu uităm însă, că orice infecţie urinară trebuie tratată la medic, pentru a evita eventualele complicaţii ce pot apărea prin tratamentul inadecvat al acestei afecţiuni.